1. Îndurerat Stăpân al milei,
Isuse, Veşnic Dumnezeu,
/: vâslesc pe marea suferinţei,
luntraş vrăjit de chipul Tău! :/

2. Departe-n zarea înroșită,
Te văd întins și azi pe lemn,
/: se-ntinde pân-la mine umbra
mult pătimirii Tale semn. :/

3. Și-ntinsa crucii Tale umbră
cât două mii de ani de chin,
/: pe mii de mări înseamnă calea
pe care către Tine vin. :/

4. Și cum din încleştarea morţii
eu vin rănit şi suferind,
/: sfârşit, cu mâinile-amândouă,
paharul inimii întind... :/

5. Mai las' să cadă-n el, Isuse,
un strop din viul Tău Izvor,
/: s-aline-atâtea suferinţe
și-atâtea rane câte dor... :/

6. Cu luntrea vieţii sfâșiată
mă-ntorc, Isuse Dumnezeu,
/: aş vrea să Te mai văd odată,
mi-atât de dor de chipul Tău! :/

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 62
Text: Traian Dorz